duminică, 6 martie 2011

...intre primul pacat...si mantuire....

...in zilele mele cele mai frumoase, au existat cativa oameni blestemati...Stii ce este inevitabil? Vine o zi cand ne dam seama, ca i-am tradat pe toti, fiecare dintre noi... Cat despre tine?! Ce pacat! Cate zile am petrecut impreuna!...poate cele mai frumoase zile...ale tale si ale mele...voi duce zilele acelea in eternitate cu sangele inimii mele...!
Cat despre tine...tu ai vandut zilele acelea pentru ceva doar de tine stiut si inteles: un culcus cald, si odihna in valoare de cateva bacnote. ...au existat in viata mea cativa oameni blestemati...unul dintre ei esti tu...Atunci, in zilele acelea...
Acum insa, nu mai suntem nici macar dusmani...!
Orice am face, primul pacat infaptuit de noi ne urmareste pana la sfarsitul vietii. Primul pacat nu seamana cu urmatorul. Pe masura cel ascunzi, creste in tine ca o avalansa. Pe masura ce platesti pentru el, datoria ti se mareste. Fiindca nu poti plati singur pretul primului pacat. Pe masura ce tu fugi de el, ...mereu platesc altii acel pret, cu dobanda. Primul pacat iti taraste toate victimele in iad, impreuna cu tine. Faci pe toti cei apropiati tie, pe cei pe care-i iubesti sa traiasca iadul...
In jocul vietii nu are importanta cine castiga. Important este sa stii cine a pierdut atunci, ca sa afli cu cine vei sta fata-n fata in viitor...
Fiecare plateste pentru pacatul sau in cele din urma. Unora li se cere socoteala cand mor. Altora, in timpul vietii. dar fiecare plateste atat pretul pacatului sau, cat si al bunatatii sale. pentru ca daca nu impiedici savarsirea lucrurilor rele, esti cel putin la fel de vinovat ca si faptasul.
Acest lucru poate sa fie pacatul cel mare...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu