...intre primul pacat ...si mantuire...

Omul poate uita ce a trait? Poate. Daca ar trai lucruri ingrozitoare, si-ar putea continua viata ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat? Ar putea. Dar daca a lasat acolo in trecut ceea ce ii e foarte drag? Unii cred ca o familie inseamna a putea musamaliza in familie toate lucrurile rele. ...poti tu sa depasesti ziua aceea...sau noaptea aceea a vietii tale... ...noaptea tradarii???...sau noaptea tradatorilor?!... Daca trebuie sa invat ceva din toata povestea asta, lectia e ca intr-un final, prieten sau dusman, fiecare ramane la un moment dat pe cont propriu! In acelasi oras se ascunde povestea a doua orase separate. In cele doua orase se plimba doi oameni. Ascund in ei ceea ce vor de fapt. Doi oameni, in doua orase. Unul a intrat in acest oras azcunzandu-si furia. Doi oameni, doua orase. Celalalt a intrat in acest oras ascunzandu-si speranta. Atat gandurile, cat si telurile ambilor oamenilor sunt ascunse. Dar amandoi stiu. Cand se vor intalni, nu se vor lupta doar oamenii pana la moarte, ci si orasele. ...in acest oras sunt doua orase separate. In unul ti se pune totul in fata, ca sa alegi ce vrei. In celalat, e necesar sa prinzi intai ceea ce vrei. In orasul asta, trebuie sa te temi de cel ce isi pleaca in fata ta capul. Sa stii ca are capul in jos, dar tinteste sus. In orasul de sus, intai trebuie sa-l protejezi pe cel care-si pleaca in fata ta capul. Fiindca cel care isi pleaca in fata ta capul, acolo il tradeaza pe altul. ...in primul dintre aceste orase, o sa faci orice ai face dupa ce te ridici de la masa. In celalat oras dintre cele doua, o sa faci orice ai face inainte sa te ridici de la masa. Au fost construite doua case in cele doua parti ale orasului! ...se inalta doua case in cele doua orase! ...una este un adevarat palat, in varful unui deal, cealalta arata ca o cabana veche, undeva la vale. Care dintre cele doua case va rezista furtunii care se pregateste sa vina?! Era vremea intelepciunii. Era vremea prostiei. Era epoca credintei. Era epoca indoielii. Era anotimpul luminii. Era anotimpul intunericului. Era primavara sperantei. Era iarna disperarii. Detineam totul. Nu detineam nimic, defapt! Au fost construite doua case in cele doua parti ale orasului! ...se inalta doua case in cele doua orase! Cei doi proprietari si-au deschis portile. Sunt oameni care au inceput sa intre pe poarta. Ajutoare, paznici, si toti cei disparuti candva cu siguranta se intorc acasa... ...tie nu-ti ramane decat sa te pregatesti de lupta! Ca sa le atragi atentia celor de sus si sa-i momesti pe cei de jos nu e suficient sa fii erou. Nu e de ajuns! Trebuie sa stralucesti! Nu e suficient sa fii puternic! Nu e suficient sa fii curajos! ...la poarta celor doua orase sunt doi oameni. Ca sa te poti inalta intr-unul dintre cele doua orase, trebuie sa stai in banca ta, cu eleganta, fara sa lasi sa se observe nimic. Cand va veni timpul te vei ridica in picioare...pentru a te confrunta. Confruntarea trebuie sa aiba loc, ca sa-i faca loc linistii de care ai nevoie! Trebuie sa-ti placa linistea, pentru ca atunci cand se sfarseste galagia, cel care ramane in urma sa asculte linistea, este cel care ramane in viata....

...intre primul pacat ...si mantuire...

...cineva, o presoana foarte importanta din viata mea mi-a spus candva de mult:"Intr-o zi, iti va iesi negresit in cale unul mai bun decat tine. Unul pe care n-o sa-l poti invinge. O sa stii in clipa in care o sa-ti deschida usa. Cel care nu va intra atunci pe usa aceea este un mare jucator!" ...acum stau si ma gandesc: Cum poate avea un om o mie de chipuri?! Nu poate! Are un singur chip si o mie de masti! Fiindca omul cu mastile este marele papusar! ...exista reguli pentru a castiga jocul. Eu le stiu pe toate. Intai iti atragi dusmanii in propria cetate. Apoi, ii faci sa se simta la fel de comod ca la ei acasa. Apoi, strici relatiile dintre ei in tacere. Toti au in inima o slabiciune care le blocheaza mintea. Daca te folosesti cu atentie de slabiciunea aceea, muti piesele cum vrei tu. Unii nu pot sa-si infraneze furia. Altii sunt indragostiti. Iar altii au prea multa incredere in ei insisi. ...stiu toate regulile pentru a castiga. Dar le dau naibii pe toate. ...Dupa atatia ani, atatea suferinte, atatea victorii, atatea infrangeri, vine o vreme cand cei buni castiga! Am jucat un "joc". Mintea mea a iesit invingatoare. Am castigat. Daca m-ar fi infrant inima, m-ar fi asteptat o masina. Si, cand as fi calcat pe strada, mi-ar fi luat viata mie...Cand m-am pierdut atunci in intuneric, acel om mi-a fost ca o lumina! Tu, mi-ai fost lumina mea calauzitoare. M-ai invatat tot ceea ce stiai despre lumina. Atunci, ti-am cerut sa ma inveti tot ce stii despre intuneric! Ai zambit intelept! Atunci mi-ai explicat multe lucruri.... mi-ai zis, ca unul a plecat dintre noi...iar noi abia am inceput jocul de umbre. pentru ca ne-au luat casa, graiul si pe cei dragi si nu ne-a mai ramas decat linistea... Pentru ca ne-au bagat in sicriu, iar noua nu ne-au mai ramas decat umbrele. In jocul acesta, unul e cel fugarit, si e fugarit de umbre! De vreme ce umbrele se alungesc si se scurteaza, timpul trece. Disputele create au fost abandonate de cei ce le-au iscat. In camere joaca umbrele. ...atunci, cu ani in urma, am murit...am murit...Nu mai simti nimic. O perioada esti mort. Nu mai existi. Nu esti asa. Te simti plecat din tine! Pas cu pas...inveti sa te intorci in tine pas cu pas... Pas cu pas, incepi sa prinzi putere, devii mai intelept, te infurii, lupti si speri ca o sa castigi. Nu mai e nimic de spus. Sau, da...Este ceva de spus, iti vine sa urli! Pe cine sa fii infuriat? Pe cine sa fii suparat? Pe cine sa sfasii? Uita si scapa! Uita, scapa si rupe-te din locurile acelea! Te intrebi continuu: cine este adevaratul dusman! Te intrebi cine este cel mai apropiat om? Iti raspunzi ca cei din jurul tau, rautatea lor...dar raspunsul nu-ti este de ajuns. Nu te multumeste! Urli si intrebi: cine este adevaratul dusman care te-a adus acolo unde esti?! Uneori trebuie sa taci! Sa nu cauti raspunsurile pe care inca nu le poti suporta...uneori taci...si tacerea iti urla raspunsul la intrebarea: cine este adevaratul vinovat...Eu!!!! Acesta este raspunsul: vinovatul sunt eu!!! Si, atunci strigi: e vina mea! Pana la raspuns nu simti nimic. Dupa gasirea raspunsului, incepi sa simti...Simti cum sufletul iti paraseste trupul...simti cum se smulge carnea de pe tine si cum ochii tai se obisnuiesc cu intunericul...Este clipa in care inveti sa mori, ca abia apoi sa incerci din nou sa traiesti...Traiesti! Dar pentru un singur lucru. Incepi sa traiesti din nou invatand ce inseamna intunericul. Inveti orice este nevoie ca sa-ti distrugi dusmanul! Incepi in intunericul fara sfarsit sa cauti tradatorul din viata ta! Si, te intrebi zadarnic unde este in jurul tau...Cauta-l! Cauta-l, intrebandu-te ce vrea tradatorul de la tine! Poate ca o sa se poarte ca si cand ti-ar dori binele...Poate ca ceea ce tu iubesti cel mai mult, el va lauda sau va considera marea ta problema. Iti va sopti la ureche ceea ce iubesti tu cel mai mult... ...De-ai putea sa spui ce simti, ai reusi sa scapi...de-ai putea... Stii un singur lucru...ca o sa stii ce s-a intamplat cu viata ta atunci cand vei sti de ce te-a vandut cel mai bun prieten al tau.... Acesta este ultimul avertisment pe care ti-l da viata. Ce vrea tradatorul de la tine?! Se va oferi sa te ajute, sa-ti stea alaturi ca sa-ti afle din nou slabiciunea si durerea...tie nu-ti ramane decat sa joci un joc nebun. Nu-ti ramane decat sa realizezi un joc de umbre. Umbrele nu incap in coaja trupului, nu pot avea vechime. Umbrele nu-ti dau mana... Priveste cu atentie in jurul tau...oriunde ar cadea umbrele, pe stapanii lor nu i-ar putea trada. Cand vrei sa afli unde este tradatorul, trebuie sa renunti la a-i mai apara pe cei dragi. Esti in stare sa faci asta?! Nu uita! Umbrele continua sa ne astepte, dupa ce si-au parasit deja stapanii dupa un colt. Nu uita! Umbrele te protejeaza. Ca sa afli tradatorul dintre cei mai buni prieteni ai tai esti nevoit sa incepi un joc de umbre. Va veni o clipa, cand o sa-i aduni pe toti la aceeasi masa in bataia pustii...In momentul acela, umbrele vor juca cu voi o scena plina de cruzime...si, trecutul va reinvia...prin umbre...pentru ca ele umbrele, sunt umbrele celor care nu mai sunt printre noi din cauza tradarii; ne-au bagat in sicriu si noua nu ne-au mai ramas decat ele...umbrele... ...atunci, in noaptea tradarii toti am murit cate putin. De atunci tradat si tradator nu mai simt nimic... ...Dar tu...tu, cel tradat ai nevoie de cineva...cineva care sa-ti fie alaturi. Cel care o sa-ti stea alaturi o sa stie ca tu, cel tradat nu mai existi. Tu nu esti asa! Tu esti cel plecat. Cel care-ti va fi alaturi, te va intoarce pas cu pas in tine! El te va ajuta pentru ca undeva in trecut, a fost in locul tau. Si el s-a confruntat cu cel mai bun prieten care-l tradase... O sa inveti de la el ca fiecare zi este un test! Te va invata sa inveti din nou sa traiesti in mediul tau. In mediul vostru...Te va invata din nou sa deschizi ochii, sa respiri, sa mergi,...sa stai pe scaun... ...pentru ca scaunul pe care stai si locul in care te afli arata cine esti tu de fapt. Cine iti sunt prietenii, ce carti citesti, unde iei masa...toate astea arata ce fel de om esti. O sa te invete din nou ca in jurul tau, nimeni nu spune nimic, dar toata lumea stie ce se petrece. Te va invata din nou ca ...omul este el insusi in propria casa... Intai face din casa o ascunzatoare, apoi, o fortareata. Dar, daca acea casa in care stai nu este a ta, incet-incet, totul incepe sa te apese. Daca nu ti-ai gasit propria casa, intr-o zi, te va suna cineva si te va chema in adevarata ta casa...

Tudor Gheorghe Degeaba 23 dec 2010 p 7

Tudor Gheorghe - Trandafirii mor

...intre primul pacat...si mantuire....

...in zilele mele cele mai frumoase, au existat cativa oameni blestemati...Stii ce este inevitabil? Vine o zi cand ne dam seama, ca i-am tradat pe toti, fiecare dintre noi... Cat despre tine?! Ce pacat! Cate zile am petrecut impreuna!...poate cele mai frumoase zile...ale tale si ale mele...voi duce zilele acelea in eternitate cu sangele inimii mele...!
Cat despre tine...tu ai vandut zilele acelea pentru ceva doar de tine stiut si inteles: un culcus cald, si odihna in valoare de cateva bacnote. ...au existat in viata mea cativa oameni blestemati...unul dintre ei esti tu...Atunci, in zilele acelea...
Acum insa, nu mai suntem nici macar dusmani...!
Orice am face, primul pacat infaptuit de noi ne urmareste pana la sfarsitul vietii. Primul pacat nu seamana cu urmatorul. Pe masura cel ascunzi, creste in tine ca o avalansa. Pe masura ce platesti pentru el, datoria ti se mareste. Fiindca nu poti plati singur pretul primului pacat. Pe masura ce tu fugi de el, ...mereu platesc altii acel pret, cu dobanda. Primul pacat iti taraste toate victimele in iad, impreuna cu tine. Faci pe toti cei apropiati tie, pe cei pe care-i iubesti sa traiasca iadul...
In jocul vietii nu are importanta cine castiga. Important este sa stii cine a pierdut atunci, ca sa afli cu cine vei sta fata-n fata in viitor...
Fiecare plateste pentru pacatul sau in cele din urma. Unora li se cere socoteala cand mor. Altora, in timpul vietii. dar fiecare plateste atat pretul pacatului sau, cat si al bunatatii sale. pentru ca daca nu impiedici savarsirea lucrurilor rele, esti cel putin la fel de vinovat ca si faptasul.
Acest lucru poate sa fie pacatul cel mare...

...intre primul pacat ...si mantuire...

...candva erau doi oameni. Unul i-a facut celuilalt un rau atat de mare incat amandoi au ramas singuri sufleteste. Unul dintre ei era bun, celalalt s-a dovedit a fi rau. Unul a ramas sarac, celalalt a devenit bogat. Unul continua sa traiasca, celalalt a murit sufleteste. Indiferent a cui e povestea, asa incepe....
...candva, erau doi oameni. Erau si prieteni si dusmani. Intr-o noapte, unul dintre ei, i-a infipt celuilalt singuratatea in pantec, ca un pumnal.
Dar intr-o zi, omul acela a renascut din singuratate si a jurat...sa-l gaseasca pe celalalt si sa-l ingroape de viu in singuratate. Singuratatea nu inseamna numai sa fii singur. Omul care nu-si poate suporta chipul in oglinda e singur. Omul care nu poate face o spartura in propriile ziduri e singur. Dar toti cei care ridica cetati in jurul lor nu vor sa fie singuri. Vor langa ei pe cineva care sa le darame cetatile. Toti cei care considera ca nu merita sa fie iubiti sunt singuri. Singuratatea nu inseamna doar sa fii despartit de cineva. Inseamna sa nu-ti poti lua adio. Indiferent la ce ai visa, singuratatea e sfarsitul oricarei povesti.
Singuratatea nu inseamna intotdeauna intuneric. Uneori, e o bijuterie staralucitoare. Singuratatea nu inseamna doar sa intorci spatele, ci sa eliberezi sufletele intemnitate in tine. Nu decide imediat ce ai de facut! Fiindca a ramane singur, inseamna sa-ti lasi persoana iubita singura!
Doi prieteni se vor ciocni. Nu e nimic de facut! Doi dusmani se vor regasi. Nu e nimic de facut!
Unul va primi singuratatea cu bratele deschise. Doi prieteni...Unul va muri sufleteste. Nu-i nimic de facut! Fiindca singuratatea ii va da biletul primului venit. Fiindca fiara care sta la panda iti sopteste un singur nume. Fiindca fiara il asteapta cu rabdare pe cel care se desparte de turma...
Fiindca singuratatea nu inseamna nu inseamna sa fii singur, ci sa fii singur cu fiara care sta la panda.
Nu poti fugi de inevitabil. Nu poti fugi!
Omul acela care te-a condamnat la singuratate, care te-a ingropat de viu in singuratate, omul acela candva ti-a fost cel mai bun prieten. Era omul in care tu aveai cea mai mare incredere. Cine este acela care candva ti-a ocrotit nu numai viata, ci si mandria si onoarea? Dusmanul tau de acum este prietenul tau de atunci!
Exista si unul si celalat. Poti tu sa-i "omori" pe amandoi odata?!
Ori vei uri, ori vei iubi! Daca vei incerca sa le faci pe amndoua, te vei rupe in doua. Cu totii fugim de evenimentele ce nu pot fi evitate. Nu trebuie sa te temi de nimic. Trebuie sa-ti asumi riscul pentru orice. Doar ca, din cauza ne uitam in urma, vedem prea tarziu ce e in fata noastra.
Cand spunem ca fugim de inevitabilul final, ne trezim cu totii la inceputul acestuia. Sa iubesti in forma suprema, inseamna sa infrunti finalul inevitabil. Sa iubesti acel final, constient fiind de acesta, inseamna sa nu-l iei in calcul.
Sa iubesti ca si cand ai inchide ochii si nu i-ai mai deschide niciodata, ca si cand ai merge inapoi, pas cu pas, ca si cum ai numara in sens invers...
O astfel de iubire te face prizonerul ei. Destinul ii desparte pe oameni, dar tor el ii face sa se intalneasca din nou. De orice te-ai lovi, sigur te-ai mai lovit. Sa impiedici inevitabilul nu inseamna
doar sa-i tii piept. Pentru a fugi de inevitabil nu e de ajuns sa opresti timpul in loc. Trebuie sa o iei de la inceput. Sa o iei de la inceput, nu inseamna sa ridici capacul unui cufar cu amintiri ci, sa intorci pagina potrivita.
Nu despre moarte e vorba. E vorba despre cea mai fericita zi, despre ziua in care ti-ai facut cele mai frumoase visuri. E vorba despre cum e sa "mori" in acea zi. Nu era vorba despre cum e sa "mori", ci despre cum e sa "mori " de mana celui mai bun prieten, de mana celui in care aveai cea mai mare incredere.
Daca vorbim despre a "omori", sa stii ca e usor sa "omori". Ideea este sa "omori" putin cate putin in fiecare zi.
Nu despre moarte e vorba. Nici un final nu vine spontan. Fiecare final merge cu tine de la inceput. Finalul e ca dragostea oarba. Cu cat fugi mai mult, cu atat mai inversunat vine din urma.
In ciuda a ceea ce se crede nu moartea este inevitabila. Inevitabil este sa te intorci si sa privesti viata in ochi. Si atunci, tu, prietenul meu, ce vezi? Eu am luat si de la placere si de la suferinta mult. Nu ma mai tem nici de iad, nici de altceva. Orice ai facut, ti-ai facut-o singur. Nu ti-ai spus ca poate intr-o zi vei regreta. Ai facut un mare rau si ai "semnat". Ai avut impresia ca ti-ai cumparat "libertatea". In ochii tai esti vrednic de dispret.
Vei veni singur, pentru ca nimeni nu are ce ai tu. Pentru ca rusinea este singura furtuna care nu se domoleste. Rusinea este cel mai nemilos dusman al tau. Rusinea este cel ,ai mare blestem. Ea este cea care te arde in flacari si te preface in scrum. E foarte dureros sa te aduni singur, bucata cu bucata. Acum inveti si tu?!
Ti-am spus candva ca intr-o zi te vei intoarce de unde ai plecat?! Ti-am spus candva ca va veni vremea ta de "moarte" si de "plata"...si de singuratate...?
...a venit...

...intre primul pacat ...si mantuire...

....cateodata avem cate un vis: suntem pe un pod sub care este un foc imens. In fata noastra este demonul, in spatele nostru este ingerul. Amandoi striga catre noi!
Pe de o parte ingerul, de cealalta parte demonul. Fiecare zi este o lectie depre "devenire", dar cateodata amandoi se odihnesc si tac. Cand ingerul si demonul tac, totdeauna castiga cei rai! Iar oamenii buni sunt disperati!
Oamenii buni asteapta in astfel de zile un miracol!
Poate ca azi este o astfel de zi pentru multi dintre noi...
Astazi suntem nevoiti sa ne oprim la mijlocul podului: flacari dedesupt, ingerul in spate si demonul in fata! Ar trebui sa-i intrebam pe amandoi acelasi lucru: cine esti "tu", pe cine din "mine" sprijini? Iubirea sau razbunarea? Omul liber sau prizonierul?
Intotdeauna ne vor lasa pe noi sa facem alegerea! Sa alegem pe unul dintre ei!
Dar nu trebuie niciodata sa uitam, ca mai exista si a treia optiune: si aceasta este aceea de a te arunca direct in flacari!
Asta inseamna sa lupti pentru ceea ce iubesti cu adevarat!
Fie ca lupta sa va fie dreapta!