...intre primul pacat ...si mantuire...

...cineva, o presoana foarte importanta din viata mea mi-a spus candva de mult:"Intr-o zi, iti va iesi negresit in cale unul mai bun decat tine. Unul pe care n-o sa-l poti invinge. O sa stii in clipa in care o sa-ti deschida usa. Cel care nu va intra atunci pe usa aceea este un mare jucator!" ...acum stau si ma gandesc: Cum poate avea un om o mie de chipuri?! Nu poate! Are un singur chip si o mie de masti! Fiindca omul cu mastile este marele papusar! ...exista reguli pentru a castiga jocul. Eu le stiu pe toate. Intai iti atragi dusmanii in propria cetate. Apoi, ii faci sa se simta la fel de comod ca la ei acasa. Apoi, strici relatiile dintre ei in tacere. Toti au in inima o slabiciune care le blocheaza mintea. Daca te folosesti cu atentie de slabiciunea aceea, muti piesele cum vrei tu. Unii nu pot sa-si infraneze furia. Altii sunt indragostiti. Iar altii au prea multa incredere in ei insisi. ...stiu toate regulile pentru a castiga. Dar le dau naibii pe toate. ...Dupa atatia ani, atatea suferinte, atatea victorii, atatea infrangeri, vine o vreme cand cei buni castiga! Am jucat un "joc". Mintea mea a iesit invingatoare. Am castigat. Daca m-ar fi infrant inima, m-ar fi asteptat o masina. Si, cand as fi calcat pe strada, mi-ar fi luat viata mie...Cand m-am pierdut atunci in intuneric, acel om mi-a fost ca o lumina! Tu, mi-ai fost lumina mea calauzitoare. M-ai invatat tot ceea ce stiai despre lumina. Atunci, ti-am cerut sa ma inveti tot ce stii despre intuneric! Ai zambit intelept! Atunci mi-ai explicat multe lucruri.... mi-ai zis, ca unul a plecat dintre noi...iar noi abia am inceput jocul de umbre. pentru ca ne-au luat casa, graiul si pe cei dragi si nu ne-a mai ramas decat linistea... Pentru ca ne-au bagat in sicriu, iar noua nu ne-au mai ramas decat umbrele. In jocul acesta, unul e cel fugarit, si e fugarit de umbre! De vreme ce umbrele se alungesc si se scurteaza, timpul trece. Disputele create au fost abandonate de cei ce le-au iscat. In camere joaca umbrele. ...atunci, cu ani in urma, am murit...am murit...Nu mai simti nimic. O perioada esti mort. Nu mai existi. Nu esti asa. Te simti plecat din tine! Pas cu pas...inveti sa te intorci in tine pas cu pas... Pas cu pas, incepi sa prinzi putere, devii mai intelept, te infurii, lupti si speri ca o sa castigi. Nu mai e nimic de spus. Sau, da...Este ceva de spus, iti vine sa urli! Pe cine sa fii infuriat? Pe cine sa fii suparat? Pe cine sa sfasii? Uita si scapa! Uita, scapa si rupe-te din locurile acelea! Te intrebi continuu: cine este adevaratul dusman! Te intrebi cine este cel mai apropiat om? Iti raspunzi ca cei din jurul tau, rautatea lor...dar raspunsul nu-ti este de ajuns. Nu te multumeste! Urli si intrebi: cine este adevaratul dusman care te-a adus acolo unde esti?! Uneori trebuie sa taci! Sa nu cauti raspunsurile pe care inca nu le poti suporta...uneori taci...si tacerea iti urla raspunsul la intrebarea: cine este adevaratul vinovat...Eu!!!! Acesta este raspunsul: vinovatul sunt eu!!! Si, atunci strigi: e vina mea! Pana la raspuns nu simti nimic. Dupa gasirea raspunsului, incepi sa simti...Simti cum sufletul iti paraseste trupul...simti cum se smulge carnea de pe tine si cum ochii tai se obisnuiesc cu intunericul...Este clipa in care inveti sa mori, ca abia apoi sa incerci din nou sa traiesti...Traiesti! Dar pentru un singur lucru. Incepi sa traiesti din nou invatand ce inseamna intunericul. Inveti orice este nevoie ca sa-ti distrugi dusmanul! Incepi in intunericul fara sfarsit sa cauti tradatorul din viata ta! Si, te intrebi zadarnic unde este in jurul tau...Cauta-l! Cauta-l, intrebandu-te ce vrea tradatorul de la tine! Poate ca o sa se poarte ca si cand ti-ar dori binele...Poate ca ceea ce tu iubesti cel mai mult, el va lauda sau va considera marea ta problema. Iti va sopti la ureche ceea ce iubesti tu cel mai mult... ...De-ai putea sa spui ce simti, ai reusi sa scapi...de-ai putea... Stii un singur lucru...ca o sa stii ce s-a intamplat cu viata ta atunci cand vei sti de ce te-a vandut cel mai bun prieten al tau.... Acesta este ultimul avertisment pe care ti-l da viata. Ce vrea tradatorul de la tine?! Se va oferi sa te ajute, sa-ti stea alaturi ca sa-ti afle din nou slabiciunea si durerea...tie nu-ti ramane decat sa joci un joc nebun. Nu-ti ramane decat sa realizezi un joc de umbre. Umbrele nu incap in coaja trupului, nu pot avea vechime. Umbrele nu-ti dau mana... Priveste cu atentie in jurul tau...oriunde ar cadea umbrele, pe stapanii lor nu i-ar putea trada. Cand vrei sa afli unde este tradatorul, trebuie sa renunti la a-i mai apara pe cei dragi. Esti in stare sa faci asta?! Nu uita! Umbrele continua sa ne astepte, dupa ce si-au parasit deja stapanii dupa un colt. Nu uita! Umbrele te protejeaza. Ca sa afli tradatorul dintre cei mai buni prieteni ai tai esti nevoit sa incepi un joc de umbre. Va veni o clipa, cand o sa-i aduni pe toti la aceeasi masa in bataia pustii...In momentul acela, umbrele vor juca cu voi o scena plina de cruzime...si, trecutul va reinvia...prin umbre...pentru ca ele umbrele, sunt umbrele celor care nu mai sunt printre noi din cauza tradarii; ne-au bagat in sicriu si noua nu ne-au mai ramas decat ele...umbrele... ...atunci, in noaptea tradarii toti am murit cate putin. De atunci tradat si tradator nu mai simt nimic... ...Dar tu...tu, cel tradat ai nevoie de cineva...cineva care sa-ti fie alaturi. Cel care o sa-ti stea alaturi o sa stie ca tu, cel tradat nu mai existi. Tu nu esti asa! Tu esti cel plecat. Cel care-ti va fi alaturi, te va intoarce pas cu pas in tine! El te va ajuta pentru ca undeva in trecut, a fost in locul tau. Si el s-a confruntat cu cel mai bun prieten care-l tradase... O sa inveti de la el ca fiecare zi este un test! Te va invata sa inveti din nou sa traiesti in mediul tau. In mediul vostru...Te va invata din nou sa deschizi ochii, sa respiri, sa mergi,...sa stai pe scaun... ...pentru ca scaunul pe care stai si locul in care te afli arata cine esti tu de fapt. Cine iti sunt prietenii, ce carti citesti, unde iei masa...toate astea arata ce fel de om esti. O sa te invete din nou ca in jurul tau, nimeni nu spune nimic, dar toata lumea stie ce se petrece. Te va invata din nou ca ...omul este el insusi in propria casa... Intai face din casa o ascunzatoare, apoi, o fortareata. Dar, daca acea casa in care stai nu este a ta, incet-incet, totul incepe sa te apese. Daca nu ti-ai gasit propria casa, intr-o zi, te va suna cineva si te va chema in adevarata ta casa...