Azi am trait una din cele mai complete experiente. Nu stiu sa analizez inca starea aceea de lehamite care s-a instalat intr-un anume moment, nu stiu de ce s-a instalat; ce mecanism subtil a declansat-o. Cert este ca singurul cuvant care reuseste cat de cat sa o defineasca este cel de "lehamite''. Lehamite de tot si de toate! De incompetenta, de neobrazare, de tupeu mizerabil al unora, de lipsa de orice strop de constiinta.
Cateva zeci de minute in care m-am intrebat zadarnic in ce fel de lume traim, cat de tampiti ne cred unii?....
Oare ne vom trezi vreodata sa fim in stare sa apreciem asa cum ar trebui o imprejurare? Vom reusi vreodata sa vedem ca graul nu e totuna cu neghina?!
Spunandu-i despre toata acesta experienta unui prieten al meu la intrebarea mea DE CE?, mi-a raspuns simplu:
"pentru ca societatea este formata din: unii care traiesc cu capul in pamant ca si strutii, altii au capul in pamant si au reusit sa-si elibereze un pic urechile, iar ultimii sunt cei care fac ce fac eroii- se lupta cu sistemul pentru ca stiu ca mai bine mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi."
Cred ca are dreptate!
Petre Tutea spunea odata ca in fata unei situatii ai doua variante: sa candidezi la eroism sau la lasitate!
De noi singuri depinde ce drum alegem! Da, alegem! Dar sa fim pregatiti sa platim pretul!
Prefer sa privesc spre stele, sa merg in picioare....in genunchi stau doar in fata Sfintei Treimi, a Maicii Domnului si a eroilor si martirilor acestui Neam!
Atat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu