sâmbătă, 14 august 2010

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Pentru toti crestinii ziua de maine este o zi speciala. Este o zi pe care ar trebui sa o traim duhovniceste asa cum am invatat copii fiind de la bunicii nostrii, care lasau totul la o parte si plecau la manastirile unde, in genunchi si rugaciuni aduceau slava Domnului si Maicii Sale, Stapanei noastre. In genunchi, rugandu-se si facandu-si fiecare crucea cea dintotdeauna.

Am gasit printre lecturile si insemnarile mele, o pagina care descrie simbolistica crucii inaltator. O redau aici in speranta ca, daca veti citi, veti cauta si cartea in care am gasit-o: "Inalta magie", Eliphas Levi.


"....Eu sunt cheia intelepciunii ce va sa vina, va spune crucea; eu sunt semnul glorios al stauros-ului pe care Dumnezeu l-a fixat in cele patru puncte cardinale ale cerului, pentru a servi de dublu pivot universului.

Am explicat pamantenilor enigma sfinxului, dand oamenilor ratiunea durerii, m-am hranit din simbolismul religios realizand sacrificiul. Eu sunt scara insangerata pe care umanitatea urca spre Dumnezeu si pe care Dumnezeu coboara spre oameni. Eu sunt arborele sangelui si radacinile mele il absoarbe din intregul pamant pentru ca sa nu se piarda, ci sa rodeasca in ramurile mele fructele devotamentului si ale iubirii. Eu sunt semnul gloriei, pentru ca eu am revelat onoarea; printii pamantului ma atarna la gatul eroilor. Unul dintre ei mi-a facut un al cincilea brat pentru a ma transforma intr-o stea. Poate ca acel martir al gloriei si-a prevazut sacrificiul si dorea ca, adaugand crucii inca un brat, sa-si pregateasca un capatai lui si lui Hristos. Imi intind bratele egal in dreapta si in stanga si impart binecuvantarile lui Dumnezeu intre Maria si Magdalena; ofer mantuire pacatosilor si celor drepti o noua gratie; il astept pe Cain si pe Abel pentru a-i impaca si a-i uni. Pot folosi drept punct de reunire a popoarelor si voi prezida la judecata de apoi a regilor, sunt chintesenta legii, caci pe bratele mele scrie: credinta, speranta, caritate. Eu sunt rezumatul stiintei pentru ca pot explica viata umana si gandirea lui Dumnezeu.[...]


Iubirea va regenera stiinta binelui si a raului, arborele libertatii umane. Imensele mele brate vor umbri lumea intreaga si poparele obosite se vor odihni la umbra mea.[...]


Apoi, adresandu-se crucii, Asverus i-a spus, stergandu-si ultima lacrima: '' De optsprezece secole te cunosc, caci te-am vazut purtata de Hristos coplesit sub povara ta; am clatinat din cap si te-am batjocorit atunci pentru ca nu stiam sa blestem, ii trebuia religiei mele anatema lumii pentru a o face sa inteleaga divinitatea celui acuzat; iata de ce am indurat curajos optsprezece secole de ispasire, traind si suferind in mijlocul generatiilor care mureau in jurul nostru, asistand la agonia imperiilor, pasind peste ruine si privind mereu nelinistit daca nu cumva te-au rasturnat ; dar, dupa toate convulsiile lumii, te vedeam mereu in picioare!

Nu ma apropiam insa de tine pentru ca inchizitia mi-a urcat fratii pe rug in prezenta imaginii tale; nu m-am apropiat de tine pentru ca nu-mi vorbeai, in timp ce falsii ministrii ai cerului vorbeau in numele tau despre damnare si razbunare, iar eu nu puteam asculta decat vorbele de milostenie si fratie! De aceea, imediat ce vocea ta a ajuns pana la mine, mi-am simtit inima schimbata si constiinta mea s-a linistit! Binecuvantata sa fie ora salvatoare care m-a adus la picioarele crucii!''


Atunci o poarta se va deschide in cer avand drept prag muntele Golgota, iar in fata portii umanitatea va vedea cu uimire crucea stralucitoare pazita de Evreul ratacitor care isi va lasa la picioarele ei carja calatoriilor sale si de sfinxul care-si va intinde aripile, cu ochii stralucitori de speranta, ca si cum ar fi gata sa-si ia un nou avant, transfigurandu-se!

Iar sfinxul va raspunde intrebarii crucii: "Dumnezeu este cel care triumfa impotriva raului punandu-si fii la incercare, el este cel care ingaduie durerea pentru ca El este leacul etern; Dumnezeu este cel care este si in fata Lui rau nu exista."

Iar crucea va raspunde enigmei sfinxului: "Omul este fiul lui Dumnezeu care devine vesnic prin moarter si care se elibereaza prin iubirea inteligenta si victorioasa de timpul mortii; omul este cel care trebuie sa iubeasca pentru a trai, iar el nu poate iubi daca nu e liber; omul este fiul lui Dumnezeu si al libertatii!"[...]


Sa aducem la picioarele copilului din Bethleem aurul, tamaia, si mirul vechilor magi, acum cand regii pamantului par sa-l trimita in iesle. Pontifii pot fi saraci, dar sa tina cu putere intr-o mana sceptrul stiintei, sceptrul regal al lui Solomon, iar in cealalta carja caritatii, carja bunului Pastor si de abia atunci vor fi cu adevarat regi in aceasta lume si in cealalta."



Binecuvantarea Domnului peste toti cei care stati la picioarele Crucii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu