In niciun caz nu sunt frustrata de faptul ca sunt si traiesc in Romania!!! Tara aceasta atat de frumoasa, plina de poezie, dragoste si arta nu are cum sa ma faca sa fiu frustrata.
Nu sunt frustrata, doar enervata, oripilata si revoltata de ceea ce au facut din Ea. Situatia din tara noastra, cam greu de inteles dealtfel, ne-a facut pe noi, tinerii, sa strambam din nas si sa injuram printre dinti de fiecare data cand auzim de politica, guvern si bani publici.
Exista o intrebare atunci cand completezi un CV: "unde te vezi peste cinci ani?". Multi ar scrie ca pe o insula pustie. E o intrebare grea, as zice, ni s-au taiat toate aripile, am fost folositi de companii mari si ni s-a dat cu sutul. As da multe exemple de tineri ca mine care, brusc, s-au vazut cu foaia pe care scria " incetarea contractului de munca..." deznadajduiti si din nou cu sentimentul ca cineva s-a sters la fund cu munca lor.
Totul depinde acum de jocuri politice, de ce companii se mai privatizeaza sau dau faliment, de cine mai fura pe cine... totul depinde acum de dorinta bogatilor de a se imbogati mai vartos.
Ca nuiaua despre care scria Creanga.... asa vreau sa ajung. Sa fasai in aer si sa lovesc. Sa ma mulez pe corpul "nelegiuitorului" ( cel care imi ia mie orice farama de speranta si ma face sa imi fie frica de viitorul meu), sa ii las o urma rosie si usturatoare, sa fie insemnat, sa il doara toata viata lui ... Asa vreau sa fie cuvintele mele, sa taie aerul si sa altoiasca nesimtitii care isi bat joc de tara asta, de tineri si de viitorul nostru.
Romania trebuie scoasa din rahat, rahatul in care ne-a bagat comunismul, rahatul in care suntem de la revolutie incoace. Totul a intrat intr-o obscuritate totala o data cu sfarsitul Celui de-al Doilea Razboi Mondial si cu executarea Maresalului Ion Antonescu. Sunt absolut convinsa ca tinerii pot salva tara asta. Sa fie lasati sa se implice, sa faca ceva nu doar sa li se spuna ca sunt considerati "speranta" acestui popor. Care speranta? Speranta sa ce? Ni s-au taiat aripile si suntem de cateva generatii incoace o alta generatie de sacrificiu? Trebuie sa se sesizeze cineva ca nu mai suportam sa traim asa. Nu avem o siguranta si psihicul nostru are mult de suferit din aceasta cauza. De ce suntem bombardati cu non-valori si oameni care au autoritate de ultima speta?
La varsta pe care o am mi-e greu sa imi imaginez un viitor, nu prosper ci unul decent. Mi-e greu sa ma gandesc ca voi ajunge sa intemeiez o familie... oare nu vor fi chinuite mai groaznic fiintele carora le voi da viata? Mi-e greu sa ma gandesc ca poate maine nu o sa am cu ce trai...
Am inteles ca trebuie sa renuntam la a ne mai dori ceva. Asa o fi... Dar am credinta ca ar trebui sa facem CEVA cu ceea ce avem deja. Avem tineri, avem intelectuali, avem valori si principii. Mi se pare imposibil sa fim condusi de o adunatura de mizerabili care nu stiu sau au uitat ce inseamna sa fii student, sa ai un ideal sau un principiu.
Raluca Iftime
Bv Raluuu .:X .:)
RăspundețiȘtergereAdevar graiesti`. :) ;)