...NEDEFINIT....

Ma intreb unde o sa ajungem daca stam si ne lamentam continuu...nimeni nu face, nimeni nu actioneaza, nimeni nu vrea, etc...De ce asteptam sa faca celalalt totdeauna? De ce trebuie sa asteptam ca altul sa faca si noi sa stam sa privim sau sa ne facem ca nu vedem? De douazeci de ani asta facem! Nu ne-am saturat doar sa privim si sa spunem ca nu e bine? Daca fiecare dintre noi am face ceea ce trebuie acolo unde trebuie cred ca altfel ar sta lucrurile!

Dupa 1990, ei care poate nu fac parte sufleteste din Romania noastra au reusit ceea ce nu au reusit atatia ani de comunism: sa ne goneasca din tara! Sa ne luam pur si simplu lumea-n cap si sa ne ducem unde vedem cu ochii. Probabil pe asta au si mizat. Pe faptul ca oamenii decenti cu educatie si bun-simt vor obosi si vor pleca. Asta s-a si intamplat.

Noi cei care am ramas si voi cei care ati plecat, dar, nici o clipa nu ati uitat sa simtiti romaneste ne revine datoria de onoare de face ca aceasta tara sa existe in continuare cu fruntea sus. Nu dorim ca ea sa existe doar ca o bucata de desen pe harta lumii, fara spirit, fara speranta, fara viitor...Suntem aici de atatea mii de ani si avem datoria sa nu uitam asta niciodata. Suntem aici noi si voi cei plecati trebuie sa gasim o cale prin care sa aratam lumii ca APROAPE UN SFERT DIN INTELIGENTA LUMII VINE DE PE PAMANT ROMANESC. Suntem impreuna chiar daca ne despart geografic km., acest lucru nu face decat sa ne uneasca si mai puternic. Ne uneste pentru ca la noi este nedeslusit cuvantul DOR, pe care vantul departarii il inteteste si ne face sa ne simtim impreuna atunci cand ridicam capul spre stele...Sa invatam din nou sa nu ne fie rusine sa spunem ca suntem romani si sa aratam lumii ce inseamna sa fii decent, educat si mai ales inainte de toate OM...